Jujitsu Romania

Friday, May 14, 2010

Gradarea Jiu jitsu brazilian

Practicanţii de Jiu Jitsu brazilian sunt gradaţi prin centuri. Acestea sunt, în ordine crescătoare a nivelului de cunoştinţe: albe, galbene, portocalii şi verzi (sub 16 ani) albe, albastre, mov, maro şi negre (16 ani şi peste). Standardele pentru gradare variază de la un club la altul, dar aspectul pe care majoritatea instructorilor îl urmărşete este: dovedirea cunoştinţelor tehnice în situaţii de sparring sau competiţie. Cunoştinţele sunt evaluate după numărul de tehnici asimilate şi eficienţa acestora în situaţiile menţionate. Jiu Jitsu brazilian este un stil extrem de personal, iar practicanţii sunt încurajaţi să-şi adapteze tehnicile nevoilor lor fizice. Scopul final este eficienţa şi nu aspectul estetic.

Competiţiile joacă de foarte multe ori un rol important în gradare, pentru că dau posibilitatea instructorului să aprecieze nivelul propriilor elevi, în faţa celor de aceeaşi gradaţie ai unui alt club. Sunt multe situaţiile când promovările sunt făcute după participarea cu succes la o competiţie. O altă situaţie în care un practicant este promovat, se întâmplă atunci când respectivul finalizează constant partenerii de antrenament de acelaşi grad cu al său şi poate face sparring de la egal la egal cu unul sau mai mulţi dintre partenerii de la gradul superior.

Competiţiile între cluburi şi importanţa acordată gradării este un alt aspect esenţial pentru menţinerea standardelor în Jiu Jitsu brazilian şi, totodată, elimnarea posibilităţii gradării necuvenite. Este extrem de redus numărul cluburilor care practică examenul de centură, iar acesta, în afara aspectului practic (demonstrarea tehnicilor, sparring-ul etc.), poate conţine o probă orală şi/sau scrisă.

Majoritatea cluburilor (în special în afara Braziliei) foloseşte sistemul treselor, pentru a avalua progresul în cadrul unei anumite centuri. Tresele pot ajunge până la 4, a cincea însemnând deja trecerea la centura superioară.

Stil de luptă Jiu jitsu brazilian

Jiu Jitsu brazilian se bazează pe ducerea luptei la sol şi folosirea tehnicilor articulare şi/sau a strangulărilor pentru a finaliza lupta. Premisa de la care pleacă este aceea că atributele fizice, precum greutatea, forţa explozivă, alonja etc. pot fi mult mai uşor negate în lupta la sol.

Sportul permite folosirea unui arsenal numeros de tehnici de proiectare. Din momentul în care adversarul este la pământ, practicantul este interesat de obţinerea unui control cât mai bun, îmbunătăţirea poziţiei faţă de adversar şi finalizarea acestuia printr-o tehnică ce foloseşte principiul părghiilor.

Tipuri de finalizare

Majoritatea finalizărilor sunt grupate în două categorii: articulare şi strangulări. Tehnicile articulare implică izolarea unui membru al adversarului şi crearea unei părghii prin folosirea propriului corp pentru a forţa una dintre articulaţiile acelui membru peste limitele sale de rezistenţă la presiune sau torsiune. Strangulările se împart la rândul lor în două categorii: respiratorii şi circulatorii.

Tehnicile de finalizare respiratorii implică blocarea traheei adversarului prin exercitarea de presiune. Folosirea unei astfel de tehnici poate duce la imposibilitatea adversarului de a mai respira, fiind necesară realizarea unei trahectomii. Tehnicile de finalizare circulatorii implică blocarea uneia sau ambelor carotide prin exercitarea de presiune. Menţinerea acestei tehnici împiedică circulaţia sângelui către creier, iar adversarul îşi va pierde cunoştinţa. În sparring şi competiţii, presiunea este mărită gradual pentru a-i oferi partenerului de antrenament sau adversarului posibilitatea de a renunţa la luptă. Renunţarea la luptă este indicată fie verbal, fie prin lovirea repetată a propriului corp, a solului sau a adversarului.

Un alt tip de finalizare, mai rar întâlnit este cel compresiv. În acest caz, muşchii adversarului sunt supuşi presiunii unui membru (de obicei piciorul, în dreptul tibiei sau antebraţul), rezultând o durere acută. Acest tip de finalizare poate duce la o serioasă vătămare a muşchiului sau la hiperextinderea unei articulaţii.

Antrenamentele

Jiu Jitsu brazilian pentru competiţii se axează pe finalizări fără folosirea loviturilor. Această situaţie permite practicanţilor simularea perfectă a unei situaţii de luptă, în special în sparring. Jiu Jitsu brazilian pentru autoapărare se axează pe finalizări fără folosirea extensivă a loviturilor. Acestea din urmă sunt folosite fie pentru a pregăti ducerea luptei la sol, deschiderea de oportunităţi sau finalizare în lupta la sol. De asemenea, instructorul principal sau secundar ar putea sa arate o secventa de miscari sau o finalizare pe care o va imparti in componente mai usor de asimilat...de exemplu kimura posibil incepe prin pozitionare la sol, extinderea si priza pe brat etc.

Dezvoltare Jiu jitsu brazilian

Maeda a făcut cunoştinţă cu un influent om de afaceri brazilian, Gastão Gracie, care avea să-i ofere ajutorul său pentru a se integra în Brazilia. În 1917, Carlos, fiul lui Gastão, a asistat, la vârsta de 14 ani, la o demonstraţie susţinută de Maeda la Teatro da Paz şi s-a hotărât să înveţe Jiu Jitsu. Japonezul l-a acceptat ca student, iar Carlos avea să devină unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai Gracie Jiu Jitsu şi unul dintre marii contributori la dezvoltarea stilului.

În 1921, Gastão Gracie şi întreaga sa familie, s-au mutat în Rio de Janeiro. Carlos, atunci în vârstă de 17 ani, a transmis bagajul său de cunoştinţe fraţilor săi Osvaldo, Gastão jr. şi Jorge. Helio era prea tânăr şi avea o constituţie prea fragilă pentru a învăţa arta şi datorită stării de sănătate îi fusese interzisă participarea activă la antrenamente. Cu toate acestea, Helio a învăţat Jiu Jitsu privindu-i pe fraţii săi. În lipsa fraţilor săi de la sală, Helio a avut ocazia să acorde un antrenament privat unuia dintre elevi. Acestuia i-a plăcut modalitatea de predare a lui Helio şi a decis să se antreneze doar cu el. Cu timpul Helio a descoperit că trebuie să modifice tehnicile pe care fraţii săi le foloseau, pentru a se adapta lipsei lui de atribute fizice.

Împreună cu fraţii săi, Helio a continuat să modifice tehnicile şi pentru a dovedi eficienţa acestora a disputat lupte fără reguli (vale tudo, precursoare ale MMA-ului actual) sau cu reguli reduse, împotriva practicanţilor din alte stiluri.
[modifică] Faima

Jiu Jitsu brazilian a ajuns faimos la nivel mondial la începutul anilor '90, atunci când fiul lui Helio, Royce Gracie, a câştigat primul, al doilea şi al patrulea Ultimate Fighting Championship (UFC), competiţie cu reguli limitate în stil eliminatoriu, ce opunea practicanţi din cele mai diferite stiluri, fără categorii de greutate sau limită de timp. De cele mai multe ori, Royce a luptat împotriva unor adversari mai masivi, ce practicau stiluri precum: box, shoot-fighting, karate, judo, tae kwon do, kickbox, lupte libere etc. De atunci, BJJ-ul a devenit o necesitate pentru majoritatea luptătorilor de MMA şi a adus o importanţă covârşitoare luptei la sol.

În România

Jiu Jitsu Brazilian a început să fie practicat în mod organizat în România începând cu luna decembrie a anului 2004, atunci când Tudor Mihăiţă a pus bazele clubului Absoluto, în Bucureşti. La scurt timp au fost organizate primele seminarii cu practicanţi români de BJJ, din afara ţării, precum John Pop şi fraţii Vali Doczi şi Marius Doczi. În anul 2006, Absoluto a organizat primul seminar de talie internaţională, împreună cu Eddie Kone, centura maro sub Royler Gracie şi reprezentant al organizaţiei RGDA (Royler GracieîDavid Adiv) în Europa. Kone a continuat să viziteze constant România pentru seminarii şi în luna aprilie a anului 2007, Absoluto a devenit singurul clubul reprezentant al familiei Gracie în România, prin afilierea la organizaţia RGDA. Începând cu anul 2006, în România a luat fiinţă Organizaţia Română de Jiu Jitsu Brazilian (ORBJJ), condusă de Robert Mund şi afiliată la organizaţia Behring Jiu Jitsu. În România au fost organizate mai multe competiţii de Jiu Jitsu brazilian, iar la Cupa României la BJJ, ediţia 2007, au participat peste 50 de practicanţi din diferite stiluri de arte marţiale, precum judo, jujutsu, kempo, sambo, lupte libere, lupte greco-romane etc. Personalităţi ale artelor marţiale sau sporturilor de contact româneşti care au practicat sau practică Jiu Jitsu Brazilian: Ionuţ Atodiresei, Adrian Buda, Andrei Buda, Anatolie „Tolea” Ciumac, Ştefan Dediu, Daniel Ghiţă, Eugen Preda, Ciprian Sora, Marius Tiţă etc.

Jiu Jitsu Brazilian

Jiu Jitsu Brazilian , cunoscut şi ca BJJ, după prescurtarea din limba engleză (Brazilian Jiu Jitsu) sau Gracie Jiu Jitsu, este o artă marţială şi un sport de contact care se bazează pe lupta la sol şi care prin folosirea tehnicilor articulare şi a strangulărilor îl forţează pe oponent să renunţe la luptă. Pe principiul folosirii cât mai eficiente a tehnicii şi în special a pârghiilor, în dauna atributelor fizice (greutate, forţă explozivă, alonjă etc.), un practicant fără atribute fizice de excepţie are şanse de reuşită ridicate în luptă, în faţa unui adversar superior din punct de vedere fizic. Stilul a fost creat la începutul secolului 20 de către familia Gracie, în Brazilia. BJJ-ul poate fi practicat pentru auto-apărare, pentru aspectul competiţional (gi şi no gi) sau pentru competiţiile de arte marţiale mixte (Mixed Martial Arts sau MMA).

Istorie
Începuturile

Mitsuyo Maeda (cunoscut şi sub numele Conde Koma sau Count Combat în engleză), un practicant japonez de judo şi membru al Kodokan, a sosit în Brazilia pe 14 noiembrie 1914. Maeda plecase din Japonia în 1904, la îndemnul fondatorului judo-ului, Jigoro Kano, pentru a populariza această artă marţială. Până la sosirea în Brazilia, Maeda călătorise în numeroase alte ţări oferind demonstraţii de judo şi acceptând provocări la luptă din partea practicanţilor de lupte libere, box, savate etc. Japonezul era unul dintre cei mai proeminenţi practicanţi de judo ai Kodokan-ului şi un specialist în lupta la sol.

Există surse care susţin că BJJ-ul este un stil dezvoltat din Jujutsu japonez şi că Maeda era un jujutsuka. Cu toate acestea, Maeda nu s-a pregătit niciodată în Jujutsu. În adolescenţă s-a antrenat în Sumo, dar, ulterior, auzind de succesul repurtat de Judo în confruntările contra Jujutsu, a devenit un student al Kodokan Judo, sub tutela lui Kano. Maeda a fost promovat la centura neagră 7 Dan în 1940, anul premergător morţii sale.
Originea numelui

Atunci când Maeda a părăsit Japonia, Judo-ul era cunoscut mai mult sub denumirea Kano Jiu Jitsu sau, generic, Jiu Jitsu. Astfel se explică de ce atunci când japonezul a sosit în Brazilia, alături de colegul sau Satake, ziarele au folosit denumirea Jiu Jitsu, deşi cei doi reprezentau Kodokan Judo. La sosirea în SUA a unora dintre membrii familiei Gracie, pentru răspândirea noii arte, aceasta a fost numită Gracie Jiu Jitsu. Denumirea însă a devenit marcă înregistrată a lui Rorion Gracie (fiul cel mare al lui Helio) şi, cu timpul, Brazilian Jiu Jitsu a fost denumirea care s-a împământenit. Cu toate acestea, în special pe filiera Helio a familei Gracie, Gracie Jiu Jitsu se axează pe aspectul auto-apărării, faţă de tendinţa competiţională din ultimii ani a Jiu Jitsu brazilian.

Practicantii clubului

Practicantii clubului nostru avansati in grad de Sensei Gabriel Neacsu (4 Dan Ju Jutsu)

Prezent la Tabara de Vara Mamaia 2008(editia a II-a) Sensei Gabriel Neacsu (4 Dan Ju Jutsu) a avansat in grad urmatorii practicanti:

1. Mihai Sorin - 5 Kyu;
2. Grigoras Larisa - 4 Kyu;
3. Roman Dana - 4 Kyu;
4. Paraschiv Badita - 4 Kyu;
5. Stanciu Andrei - 2 Kyu;
6. Nistor Teodor - 2 Mon;
7. Mihai Robert - 2 Mon.

Sensei Gabriel Neacsu a tinut sa remarce pregatirea tehnica a practicantilor nostri si a transmis acestora succes in continuare.
Felicitari celor care au obtinut centuri noi si din partea noastra!

Inceputul

La începutul anului 2003, prin amabilitatea şefului de atunci al Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa, domnul comisar Vasile ROŞCIUC, am primit o sală destinată activităţilor de arte marţiale. Această sală ne-a fost (şi încă ne mai este) de un real ajutor. Aici am reuşit să strângem un nucleu de împătimiţi de arte martiale. Amintesc pe primii practicanţi : Dan A, Daniel A, Oana R, Alex B, Marius B, Stefan G, Vladimir M, Vlad F, Andreea F, George B, George C, Nicu A, Ana Maria B, George C.

Unii dintre aceştia (Alexandru B, George B, Ana Maria B, George C, Andreea F, Stefan G, Daniel I, Vladimir M, Oana R) obţin în acel an (20.12.2003) şi primul grad (Go Kyu) în Ju Jutsu.

Un ajutor nepreţuit am primit şi din partea domişoarei Kaede HORIGUCHI împreună cu care am aprofundat tainele limbii japoneze dar şi din partea domnişoarei Eriko KAWAGUCHI şi a domnului Sadao MORINISHI (4 Dan Kendo) care ne-au îndrumat în alegerea numelui Dojo-ului nostru.
Istoric

Asociaţia Clubul Sportiv Shisei Ju Jutsu Dojo Constanţa a fost înfiinţată la data de 04.09.2006 şi are drept scop promovarea sportului (a artelor martiale în special) în rândul tinerilor. Clubul face parte din Alianţa de Ju Jutsu din România.

Clubul încheie în cursul anului 2007 un protocol de colaborare cu Asociaţia Internaţionala a Poliţiştilor (I.P.A.), Regiunea 2 Constanţa care are drept scop stimularea legăturilor de prietenie, întrajutorare, respectul reciproc şi promovarea cooperării naţionale/internaţionale.

Participă la Cupa României la Brazilian Jiu Jitsu, editia I (2007) desfăşurată la Bucureşti unde obţine locul IV la categoria -85 Kg prin sportivul Liviu Leca.

Partener al Direcţiei Judeţene pentru Tineret Constanţa în proiectul “Fii exemplu” (2006). Clubul nostru a sprijinit acest proiect desfăşurat în liceele constănţene prin acţiuni de informare, consiliere şi orientare a tinerilor în cariera sportivă.

Participă la Campionatul de Judo al Asociatiei Sportivilor Amatori din Poliţia de Frontieră Română (2006) desfăşurat la Timişoara unde obtine locul III la categoria -75 Kg prin sportivul George Clodeanu.

Din anul 2005, A.C.S. Shisei Ju Jutsu Dojo sponsorizează activitatea Liceului cu Program Sportiv "Nicolae Rotaru" Constanţa.

Monday, September 18, 2006

Uniunea Europeana de JuJitsu (E.J.J.U.)

A fost infiintata in 1963 de cpt. A. Hasimer (8 Dan) si Venon C.F. Bell (8 Dan pe atunci), afiliata la International JuJitsu Federation (I.J.J.F.), Nippon Seibukan Akademy (Kyoto), All Japan Budo Federation, American JuJitsu Association. Conducerea E.J.J.U. este asigurata de:
Life President, Founder and Chief Examiner: Revd. Dr. C.F. Bell Msc. Ph.D.D.D. (10 Dan)
First vicepresident: Gwyn Hughes M.A. (9 Dan)
Chairman and Chief Medical Officer: Dr. Pablo Pereda Gonzales (10 Dan)
Chairman Board of Directors: meijin professor George Kirby (10 Dan) , A.J.J.A.
Executive Chairman and International Coordinator: F. Javiev Galan Vazquez (9 Dan)
Executive Technical Directors: Dennis Hanover (10 Dan), Stefana Suvace (10 Dan)
Vicepresidents: Robert Manole (7 Dan), Marina Suvace (7 Dan), Mo Tritton (6 Dan), Daniela Ganapol (6 Dan), P. Staniewski (7 Dan)
Special Executive Advisor: Donald Jellicoe (7 Dan) E.J.J.U. Romania a luat fiinta in 1993 prin delegarea domnului Robert Manole sa organizeze acest departament la noi in tara. Conducerea E.J.J.U. Romania este asigurata de:
shihan Robert Manole - Official representative and delegate of E.J.J.U.
Elena Popa - responsible for womans section
sectia copii:
Liviu Ghinea - responsible for childrens section
Catalin Tudor - competitional section for childrens section
Gabriela Stoleriu - Goshin Jitsu section (self defense)
Florin Ciurca - responsible for the seniors competitional section
Rose-Mary Mihail - secretary and treasury Instructori E.J.J.U. romani:
Oprescu Cristel (4 Dan) - Timisoara
Jurma Sorin (3 Dan) - Arad
Ghinea Liviu (2 Dan) - Bucuresti
Ciurca Florin (2 Dan) - Bucuresti
Iacob Constantin (4 Dan) - Vaslui
Popa Liliana (2 Dan) - Bucuresti
Bizau Vasile (2 Dan) - Arad
Manta Gabriel (4 Dan) - Barlad
Olteanu Dan (3 Dan) - Timisoara
Micsa Victor (3 Dan) - Timisoara
Ferencz Toth (2 Dan) - Salonta
Spataru Fabian (3 Dan) - Arad

Jiu Jitsu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la: Navigare, căutare
Jujutsu (de asemenea jujitsu or jiu jitsu; din japonezul柔術 "arta supleţei") este o artă marţială japoneză. Tehnicile utlizate in Jujutsu conţin în principal proiectări ale adversarului la podea, imobilizări, strangulări, şi, un mare număr de tehnici articulare. Varietatea mare de tehnici şi folosirea eficientă a biomecanicii corpului în acestea, fac din Jujutsu o metodă de autoapărare foarte eficientă.

Friday, April 14, 2006

PSIHOLOGIA MANIPULARII ARTA DE A CONVINGE

Au existat, exista si vor exista persoane cu o capacitate mare de convingere. Abilitatea de a convinge este de diferite grade:- normala; - medie; - mare; - foarte mare;Aceasta abilitate este de doua feluri: vizibila (explicita), invizibila (implicita). Plecând de la premisa gradelor de convingere si stabilirea nivelului pe care ne aflam putem începe dezvoltarea acestei abilitati extrem de necesare din toate punctele de vedere. Instrumentele necesare perfectionarii abilitatii de a convinge sunt:- FLEXIBILITATEA mentala -este capacitatea de a pune accent pe acel gânduri senzatii sau emotii care ne sunt necesare la un moment dat indiferent de stimulii exteriori sau experientele trecute.- FEEDBACK -întelegerea conceptului si folosirea lui functie de scopul nostru, aceasta cu simt al masurii. Recompensele si pedepsele de toate gradele de la o simpla confirmare -acceptare sau negare- refuz pe care toti le folosim atunci cânde vorbim cu cineva dând din cap în jos (spunând DA) = confirmare -acceptare = minima recompensa sau dând din cap stânga dreapta (spunând NU) = negare -refuz = minima pedeapsa, pâna la laude sofisticate, cadouri si pedepse extreme; toate acestea sunt semnale de feedback pentru a corecta traiectoria si functie de interesul nostru. - IDENTIFICAREA -toate persoanele se identifica cu corpul, emotiile, cunostintele, senzatiile, actiunile vorbele pe care le-au spus sau le spun si aceasta în diferite grade. Identificarea ajunge câte odata la nivele clinice.- CONDITIONAREA -asocierea (dresajul) se realizeaza prin recompensarea unei actiuni, convingeri, etc, pe care le dorim dezvoltate la noi sau la altcineva. Pâna la instalarea actiunii sau convingerii, recompensa (feedback-ul) va fi permanenta.Toate instrumentele necesare dezvoltarii abilitatii de a convinge au fata si spate: - FLEXIBILITATE -RIGIDITATE mentala - vine si se dezvolta din frica de a pierde si din dorinta de a pastra ceea ce avem (are) prin conservare- FEEDBACK -INDIFERENTA - Un mare star a spus: -Iubiti-ma sau urâti-ma dar nu fiti indiferenti cu mine-. Indiferenta ucide relatii, dragostea, viata etc. Este vidul de dincolo de durere si placere este batrânetea si moartea. - IDENTIFICARE - SEPERARE - este principiul desparte pentru a conduce. -conditionarea prin ASOCIERE-REPULSIE.EXEMPLE PRACTICE SIMPLE PE CARE LE FOLOSIM Practic aceste instrumente se folosesc în mai multe trepte prima fiind determinata de urmatoarele influente: a) Daca o persoana sau chiar noi însine actionam în directia dorita prin flexibilitatee - aduceti-va într-o stare pozitiva, dati semnale (feedback) care recompenseaza acea actiune, semnalele emise pe cât mai multe canale (verbal, nonverbal), identificati-va cu acea actiune si în final repetare care conditioneaza (întareste) acel comportament prin neuroasociatii. b) Daca o actiune sau comportament este contrar scopurilor noastre prin flexibilitatea mentala realizam o atitudine de indiferenta sau feedback negativ (pedeapsa) dar aceasta prin separarea actiunii sau comportamentului pe care dorim sa-l stingem, de integritatea persoanei pe care o acceptam (apreciem). În subconstient pesoana va simti insatisfactie si pentru a fi acceptata total va avea un prim impuls de a schimba acel comportament, aceasta raportat la nivelul de energie investit în acel comportament. La nivel interior are loc o cântarire genpierdere - câstig; durere - placere.

SECRETELE MOBILITATII

SECRETELE MOBILITATII

Pentru a dezvolta o buna sau foarte buna mobilitate sunt necesare trei conditii obligatorii:
A STI CUM (cunostinte);
A DORI INDEAJUNS DE MULT (marimea motivatiei);
A ACTIONA (cunostintele in actiune).
Prima conditie pentru toti care studiaza atent articolele specifice din revista va fi practic implinita.
A doua conditie va fi sustinuta prin informatii de cea mai inalta clasa de catre revista, facand posibila indeplinirea a 50% din conditie.
A treia conditie depinde de voi in proportie de 100% .
Indeplinirea primei conditii se face prin : intrebari, probleme si raspunsuri, rezolvari. Incepeti prin a va pune cat mai multe intrebari pe care este recomandabil a le trimite si la redactie pentru a dezvolta viitoarele articole functie de cererea dvs. De exemplu: Cat timp sa ma antrenez zilnic? Este necesar a face exercitii numai sub supraveghere de specialitate? Ce echipamente sunt necesare? Cate zile pe saptamana sa lucrez mobilitate? In cat timp as putea face side split (sfoara)? Este nescesara o alimentatie speciala? etc. Punand intrebari, afland raspunsuri, avand probleme, rezolvand obstacolele aparute pe parcurs, noi prin acest proces dezvoltam si imbunatatim continuu prima conditie "A STI CUM". In mod metaforic am putea denumi aceasta conditie harta sau ghid care este folosit pentru a ajunge la destinatie (scop).
La nivel mondial s-au desprins o serie de discipline tocmai din studiul mobilitatii:
STRECHING este o disciplina aparuta in occident avand ca scop o mai buna mobilitate a sportivilor in general. Streching inseamna intindere, alungire si actioneaza asupra ligamentelor si tendoanelor aducandu-le la functionare optima si chiar imbunatatind functionarea;
YOGA HATHA este o ramura pur terapeutica a sistemului yoga si se bazeaza de asemenea pe exercitii articulare. S-a dezvoltat in India acum cateva mii de ani.
YIJINJING este o latura a antrenamentului folosit initial doar la manastirea Shaolin si introdus de BODHIDHARMA pentru asuplinizarea tendoanelor si ligamentelor. Yijinjing era folosit special pentru imbunatatirea abilitatilor luptatorilor de la Shaolin. Foarte putin cunoscut in afara Chinei, chiar si astazi, Yijinjing este inca partial un secret. Datorita unor circumstante total speciale, autorul a avut acces la unele exercitii yijinjing care vor fi prezentate in revista.
In concluzie, materialele se bazeaza pe disciplinele de mai sus si o pe serie de informatii preluate de la urmatorii autori: Jean Frenette, Bill Wallacwe, Dominiqe Valera, Koichi Tohei, precum si gimnasti, balerine, medici, experti in domeniu. Ilustraea materialului este facuta de autor.

Procedura este bazata pe date stiintifice de ultima ora care fac posibiltatea certitudine matematica. Din punct de vedere matematic un rezultat este obtinut dupa operatii si numere exacte; daca schimbam operatiile sau numerele se schimba si rezultatul. Mobilitatea si flexibilitatea, ca termeni si in practica, se intrepatrund, in mare parte sunt inrudite si oarecum se conditioneaza.
Mobilitatea proprie a corpului este capacitatea acestuia de a executa miscari ale diferitelor articulatii la amplitudine, intindere mare in mod natural, fara efort. Cu cat deschiderea, intinderea, se apropie mai mult de maximum posibil, cu atat mobilitatea este mai buna.
Flexibilitatea proprie a corpului este capacitatea acestuia de a executa miscari ale diferitelor articulatii la amplitudine, intindere, mare in mod impus, cu efort, pentru perioade scurte de timp. Cu cat distanta dintre deschiderea, intinderea, de baza si cea la care se ajunge cu efort mare, cu atat creste flexibilitatea, fiind premiza pentru imbunatatirea mobilitatii.
Vom numi deschidere laterala a picioarelor sfoara( side split) si deschiderea frontala spagat (frontal split).
Elasticitate vom numi capacitatea corpului care dupa incalzire devine flexibil.
Suplete vom numi capacitatea corpului de a executa diferite miscari cu usurinta deosebita.
Adaptabilitatea este capacitatea corpului ca dupa o perioada de timp, dupa un numar de executii a unei miscari sau complex de miscari la un anumit parametru, sa scada consumul de energie fizica si psihica la strictul necesar, intervenind obisnuinta.
Perseverenta este vointa pasiva, adica acea persistenta sau spirit de legatura, de continuitate, de insistenta, de repetabilitate care ne leaga de scop.
Vointa este facultatea de a realiza, dobandi efectiv, un lucru, un scop dorit, analizat si hotarat, facand toate eforturile fizice si psihice necesare. Vointa activa se manifesta ca combativitate.
Cand sunt mici copiii au mobilitate naturala foarte buna. Cu timpul aceasta se inchide datorita nefolosirii sau a dezvoltarii unor muschi si ligamente care fac miscari incomplete. Deci practic, cu cat varsta sau dezvoltarea nespecifica a muschilor si ligamentelor este mai mare, cu atat timpul necesar refacerii mobilitatii pierdute creste. Dar vestea buna este ca toti, indiferent de varsta sau dezvoltare muscularo - ligamentare, pot ajunge sa faca o foarte buna mobilitate (flexibilitate).
Potrivit statisticilor timpul minim si maxim pentru a putea executa sfoara si spagatul este de minim 6 luni si maxim 7 ani de exercitii zilnice. Timpul necesar de alocat zilnic: 2%, aceasta insemnand 30 de minute in una sau doua sedinte ( dimineata si seara). Matematic, lucrand 6 zile a cate 30 de min./zi, in una sau doua sedinte, a saptea zi pauza, dupa un timp, care variaza intre 6 luni si 7 ani, ajungem la o mobilitatea foarte buna. Mentionam ca aceste date sunt minutios calculate prin statistici si orice fortare a acestor timpi , de regula, duce la inflamarea tendoanelor, ligamentelor, ceea ce duce la efecte contrare. Timpii sunt calculati, experimentati si raportati la refacerea si diviziunea celulara. Cel mai bun exemplu este viteza de cresterea parului si unghiilor, care este sensibil egala, per ansamblu, cu viteza de crestere a mobillitatii (sau refacere a mobilitatii).
Avem 3 optiuni:
Nelucrand exercitii de mobilitate (streching) deloc, devenim tot mai rigizi.
Lucrand flexibilitatea aleatoriu si nestiintific, putem spune ca mentinem oarecum nivelul mobilitatii.
Lucrand 6 zile, urmate de o zi pauza, cate 30 min./zi, in una sau doua sedinte, dupa un timp aleatoriu, intre 200-2600 zile, atingem mobiliatea maxima.
Este foarte important a se lucra dupa timpii citati anterior, care pot sa fluctueze foarte putin. De exemplu: sub 15min./zi antrenamentul este nesemnificativ; peste 1ora /zi mai multe zile, pot avea loc usoare inflamari ale articulatiilor care fac dificila executarea exercitiilor dupa aceeea; 2-3 zile pe sapatamana - cresterea mobilitatii nesemnificativa; a lucra continuu, fara o zi pauza, dupa 6 zile lucrate, duce, dupa cateva zeci de zile, la usoare inflamari ligamentare.
Se recomanda ca antrenamentul specific de mobilitate sa fie individualizat si sa fie facut separat de orice alt antrenament, hotarand ca toate celelalte forme de antrenament sa continue neinfliuentate de antrenamentul specific de mobilitate. Exercitiile vor fi facute indiferent de starea fizica proasta (febra, oboseala , raceala, etc). Intrebati-va: oare parul si unghiile mai cresc cand sunt plictisit sau obosit? Daca da, atunci mobilitatea poate creste si ea (exersand).

Pentru inceput cateva exercitii si indrumari minore. Se recomanda gasirea unui loc unde sa exersam zilnic. Locul sa fie usor accesibil, marimea minima a spatiului este marimea unei paturi desfacute pe podea. Se poate folosi chiar o patura. Imbracamintea lejera, fara elemnte care sa jeneze miscarile sau circulatia sangelui. In picioare se pot folosi ciorapi care sa alunece usor pe suprafata pe care lucram.
Ca incalzire facem miscarile de baza, dar fara nici cel mai mic efort sau presiune:
Deschidem picioarele lateral in sfoara fiind sprijiniti pe brate, atingem punctul aproape maxim, nefortand deloc, mentinem deschiderea 10-15 secunde, total relaxat, revenim in picioare;
Facem aceeasi procedura ca mai sus, cu deschiderea frontala spagat cu stangul in fata;
Repetam punctul 2. cu spagat cu dreptul in fata;
Repetam punctul 1. identic;
Stam pe sezut, atingem talpile picioarelor intre ele, tragem cu mainile de labele picioarelor, calcaiele spre bazin, tinem coloana dreapta, impingem genunchii spre sol, pozitia se numeste fluturasul. Se executa la fel ca pana acum, relaxat, nepresat, se mentine pozitia 10-15 secunde.
Stam pe sezut, atingem picioarele intinse paralel, ne aplecam in fata incercand sa atingem cu fruntea genunchii, mentinind genunchii intinsi, relaxat, lejer aproximatim 10-15 secunde.
Acum putem spune ca incalzirea simpla specifica pentru mobilitatea s-a incheiat. De asemena amintim ca deschiderile sunt pasive, respiratia naturala nu se va bloca in nici un moment. Pauzele dintre pozitii: de 15-20 secunde. Acest complex mic de incalzire dureaza 5-6 minute.
FOARTE IMPORTANT: DUREREA ESTE UN SEMNAL CA CEVA NU ESTE IN REGULA! Daca apare durerea, se va reveni rapid in pozitie initiala. Este permis cel mult o tensiune, o presiune, dar daca aceasta are tendinta de a se amplifica, transformandu-se in durere, se va reveni in pozitie initiala imediat. Este foarte important sa invatam a asculta muschii si articulatiile noastre si sa avem foarte multa rabdare, caci rezultatele vin sigur, dar lent si gradat. Orice fortare exagerata duce la efect opus.

Partea de baza dureaza 9-10, minute sau chiar 25 minute. Parte de baza este aproape identica cu incalzirea, cu specificatia ca acum se poate lucra un pic mai energic, miscarile devenind active, cautandu-se o usoara flexibilitate. Timpii de mentinere a pozitiilor acelasi (10-15 secunde), cu exceptia tensiunii mari care are tendinta sa devina durere - semnal de revenire imediat, chiar si dupa 1-2 secunde.

Dupa ce s-a lucrat complexul de exercitii de mai sus o perioada de pregatitoare de 21 de zile, se poate trece la imbunatatirea exercitiilor. Exemplu:
Deschidem picioarele lateral in sfoara, departand calcaiele prin alunecare, cat mai mult. Suntem sprijiniti pe maini si lasam asupra picioarelor atata greutate cat avem nevoie, atingem o deschidere in care tensiunea creste continuu 1-2 sec., retragem(apropiem) calcaiele cu aproximativ 5-10% din deschiderea maxima, astepatam 10-15 sec. Ca tensiunea sa descreasca aproape total., departam din nou calcaiele la punctul maxim, mentinem putin si repetam retragerea calcaielor si scaderea tensiunii. Facem acest lucru de 3-4 ori, dupa care revenim si luam o pauza de 30-40 sec. in care scuturam si relaxam bine muschii. Facem acelasi lucru cu toate cele 6 repetari fundamentale pentru perioada pregatitoare. Exercitiul de mai sus se numeste presare repetata a flexibilitatii si, imaginar, este asemanator unui berbec care vrea sa sparga poartea cetatii.
Se departeaza calcaiele pana la un punct in care tensiunea creste foarte lent, se face o tensionare, incordare, puternica a musculaturii picioarelr 2-3 sec., se relaxeaza10-12 sec. si se revine in pozitia in picioare, se scutura si se relaxeaza picioarele.
Aceasta a doua parte dupa perioada pregatitoare dureaza apoximativ 49 de zile. Dupa 70 de zile au avut loc modificari majore in structura interna a ligamentelor si muschilor, putand incepe inclusiv exercitiile yjingjing.
Pragul a ceea ce poti sau nu poti il stabilesti chiar tu. Nu te sabota singur, poti mai mult decat crezi, indrazneste sa descoperi asta singur in tine!

Mentionam ca acest articol este interactiv, autorul fiind la dispozitia cititorilor care pot sa contacteze redactia, sa telefoneze, sa scrie sau prin Internet.

Sunday, May 01, 2005

Istoricul jujitsu-lui in Romania

In tara noastra, JUJITSU a fost introdus de catre maestrul japonez KEISHIGI ISHIGURO, in anul 1928. Acesta a predat timp de trei luni, un curs intensiv de JUDO si JUJITSU. (Vreme indelungata, JUDO si JUJITSU au fost predate impreuna, existand chiar si organizatii internationale pentru ambele stiluri). Acest curs nu a fost deschis publicului larg, ci numai membrilor armatei si fortelor de ordine. Cei mai interesati dintre elevii romanai ai maestrului ISHIGURO au fost ofiterul de jandarmi Dumitru Carapancea si ofiterul de politie Emilian Teaca. Acestia au obtinut amandoi centura neagra si au inceput predarea tehnicilor combinate de JUJITSU si JUDO pe care le învăţaseră.Primul club de JUJITSU din Romania a fost infiintat in anul 1930 de catre Emilian Teaca. Din pacate insa, acesta a avut o existenta foarte scurta. In anul 1935, Teaca publica lucrarea intitulata “Arta apararii personale – Jiu Jitsu”, in care face o prezentare sistematica a tehnicilor. Anexa a acestei carti este primul regulament de concurs din Romania, in stilul JUJITSU.Din pacate, cel de-al doilea razboi mondial a intrerupt activitatea de arte martiale din tara noastra, iar conditiile politice de dupa razboi au impiedicat reluarea ei. Au existat tentative de a deschide cluburi de JUJITSU-itsu, insa acestea au fost respinse. Totusi, in anii imediat urmatori razboiului, au avut loc demonstratii de stil in tara. In anul 1957, ministerul sportului recunoaste JUDO-ul ca sport si permite infiintarea de sectii. Primul care va lua aceasta initiativa va fi profesorul Florian Frazzei, care va infiinta sectii de JUDO in liceele “Spiru Haret” si “I.L. Caragiale” din capitala. Aici se vor tine si antrenamente de JUJITSU. De fapt, pana la Revolutia din 1989, JUJITSU nu a putut fi predat oficial in Romania, antrenamentele desfasurandu-se fie clandestin, fie sub “acoperirea” oferita de JUDO.Totusi, in anul 1966, Comisia de antrenament si de examinare a Uniunii Internationale de Ju-jitsu, condusa de catre maestrul Hans Rainer Hoffmann, viziteaza Romania si efectueaza stagii de JUJITSU cu perioada de trei saptamani. Orasele in care s-au efectuat astfel de stagii au fost: Brasov, Timisoara, Lugoj, Sighisoara si Tomesti – Medias. Cu acesta ocazie, Alois Gurski va obtine gradatia II DAN in JUJITSU. SENSEI Gurski va deveni conducatorul miscarii de JUJITSU din Romania timp de aproape 30 de ani. Sub conducerea sa directa s-au format cativa dintre cei mai importanti antrenori de Ju-Jitsu din Romania. Dintre acestia ii mentionam pe: Coroi Vasile (actualmente IV DAN ), Ghepes Ilie (V DAN), Alexandrescu Dan (VI DAN), Nistor Gheorghe (VII DAN), Mantaluta Cezar (IV DAN), toti din Bucuresti, Agavriloaiei Neculai (II DAN) din Targu Neamt si Manta Gabriel (IV DAN) din Tulcea.In Bucuresti, cel mai important centru de pregatire in domeniul JUJITSU -lui l-a constituit Scoala Generala nr. 25, din str. Silvia nr. 54. Aici se efectueaza si astazi antrenamente.Imediat dupa Revolutia din decembrie, chiar in ianuarie 1990, se fondeaza Liga Romana de Jujitsu, sub conducerea d-lui Alois Gurski. Tot in aceeasi luna se formeaza si Federatia Romana de Arte Martiale, care cuprindea in acel moment toate artele martiale care se practicau in Romania. Am onoareasa ma număr printre membri fondatori al ambelor organizatii.Incepand cu acel moment, sectiile de JUJITSU s-au transformat in cluburi sportive legal constituite, continuand sa antreneze practicanti de JUJITSU. Prima competitie oficiala din Romania a fost Campionatul National gazduit in octombrie 1994 de orasul Cluj-Napoca, in organizarea d-lui antrenor Ioan Balaceanu. Numarul de sportivi care s-au prezentat la concurs (aproximativ 250) a depasit cu mult previziunile organizatorilor, astfel incat intregul concurs a durat 22 ore fara intrerupere.Din anul 1995 competitiile s-au tinut lant, anul 1996 cuprinzand nu mai putin de 9 concursuri de stil. In vara anului 1996 s-a reluat obiceiul stagiilor internationale care au continuat aproape in fiecare an, invitati fiind maestrul japonez SHIZUYA SATO (IX DAN) si maestrul englez KEN KULSHAW (VIII DAN) .

Sursa: www.samurai.ro

Tuning si Streetracing Case si constructii Arte martiale Jujitsu in Romania Anunturi si afaceri Computer Games
  • Link Partners